Gramatica limbii romane

Aceasta pagina trateaza cateva din cele mai frecvente probleme de exprimare in limba romana. Nu va sfiiti sa cititi crezand ca stiti tot. Omul cat traieste invata!

Corect	Greşit	Comentarii
Eu am numai trei picioare. Nu am decât 10000 lei.	Am decât 10000 lei.	Numai se foloseşte în construcţii afirmative, iar decât se foloseşte în construcţii negative.
Eu sunt	Eu sînt, eu sânt	Fără comentarii. Dacă ţineţi morţiş să vă împotriviţi normelor ortografice curente şi să scrieţi cum aţi învăţat, scrieţi eu sînt. Eu sânt este greşit după ambele seturi de norme.
Înger A hotărî Reîntregire Hotărât Hotărând	Ânger A hotărâ Reântregire Hotărît Hotărînd	Se foloseşte î, nu â, la începutul cuvântului, la sfârşitul cuvântului şi în cuvintele formate cu prefix dacă î este prima literă din rădăcină. Participiul şi gerunziul verbelor nu fac excepţie: dacă participiul se formează cu -ât sau dacă gerunziul se formează cu -ând, folosim â.
Fii cuminte! Nu fi fraier! Să fii punctual.	Fi cuminte! Nu fii fraier! Să fi punctual.	Pentru imperativul afirmativ (fii cuminte!) şi pentru conjunctiv (să fii punctual) n-am argumente, dar aşa e Imperativul negativ se formează întotdeauna cu nu + infinitivul verbului: nu veni, nu pleca, nu uita. Deci, în cazul lui a fi, avem nu fi fraier!
Munţii noştri	Munţii noştrii	Singurul motiv pentru care s-ar adăuga un al doilea i este articolul hotărât. Dar noştri este adjectiv posesiv şi nu se articulează niciodată.
Băiatul a cărui carte Fata a cărei carte Băiatul ale cărui cărţi Fata ale cărei cărţi Băieţii a căror carte Fetele a căror carte Băieţii ale căror cărţi Fetele ale căror cărţi Băiatul al cărui câine Fata al cărei câine Băiatul ai cărui câini Fata ai cărei câini Băieţii al căror câine Fetele al căror câine Băieţii ai căror câini Fetele ai căror câini	Oricum altcumva	„Băiatul pauză pauză cărţi“, un subiect drag nouă. Ca principiu de viaţă, e mult mai bine să vă opriţi din vorbire două secunde şi să judecaţi construcţia decât să o spuneţi cum s-o nimeri. Mai ales când audienţei îi pasă. Regula de construcţie este acordul „în cruce“: al / a / ai / ale se acordă cu obiectul (cartea / cărţile), iar cărui / cărei / căror se acordă cu posesorul (băiatul / fata etc).
Eu creez Tu creezi El creează creare	Eu crez Tu crezi El crează creere	Verbul a crea, deşi se termină în -ea, nu este un verb de conjugarea a II-a, ci de conjugarea I. Sufixul este -a, iar rădăcina este cre-. Pentru uşurinţă, conjugaţi-l ca şi pe a lucra, înlocuind lucr- cu cre-. Oriunde a lucra se conjugă cu un e, a crea se conjugă cu doi (eu lucrez – eu creez). Formele crez, crezi, crează există în limba română în cu totul alt context; ele sunt conjugări populare ale verbului a crede.
Eu creez Eu agreez Eu întemeiez Eu încleiez	Eu creiez Eu agreiez Eu întemeez Eu încleez	Dacă infinitivul verbului se termină în -ia, (a întemeia, a încleia) atunci litera i apare şi la persoana I a timpului prezent, altfel nu (a crea, a agrea).
Fumător inveterat Adevăr învederat	Invers	Paronime – vezi definiţiile
Masculin Eu însumi Tu însuţi El însuşi Noi înşine Voi înşivă Ei înşişi Feminin Eu însămi Tu însăţi Ea însăşi Noi însene Voi însevă Ele înseşi (însele)	Oricum altcumva	Pronume de întărire – vezi DEX.
Repercusiune	Repercursiune	Vezi definiţia.
Oprobriu	Oprobiu	Vezi definiţia.
Complet	Complect	DEX-ul menţionează complect ca variantă acceptată a lui complet. Totuşi, dacă până acum aţi folosit complet, vă sugerăm să-l folosiţi şi în continuare. DOOM şi DOOM2-ul nu acceptă forma complect.
Delincvent	Delicvent Delictvent	Vezi definiţia, care nu are legătură cu delictul. Delicvent este doar o formă acceptată de DEX (dar nu şi de DOOM şi DOOM2).
Piuneză	Pioneză	Vezi definiţia. Pioneză este doar o formă acceptată.
Saxana	Sarsana	Vezi definiţia.
Crevetă, pl. crevete Crevete, pl. creveţi		DOOM2 acceptă şi versiunea crevete / creveţi.
Robinet, pl. robinete	Robinet, pl. robineţi	Vezi definiţia.
Suport, pl. suporturi	Suport, pl. suporţi	Vezi definiţia.
Balot, pl. baloturi	Balot, pl. baloţi	Vezi definiţia.
Acumulator, pl. acumulatoare	Acumulator, pl. acumulatori	Vezi definiţia. Acumulatori este o formă acceptată de unele dicţionare.
Laser, pl. lasere	Laser, pl. laseri	Vezi definiţia.
Reactor, pl. reactoare	Reactor, pl. reactori	Vezi definiţia.
Festival, pl. festivaluri	Festival, pl. festivale	Vezi definiţia.
Jantă, pl. jante	Jeantă, pl. jenţi Geantă, pl. genţi	Vezi definiţia.
Acciz, pl. accize	Acciză	Vezi definiţia. Dicţionarele recente (DOOM2) menţionează forma acciză.
Grep sau grepfrut sau grape-fruit	Oricum altcumva	Vezi definiţiile.
Ingrediente (pl. lui ingredient)	Ingredienţi	Vezi definiţia.
Amândurora (dativul lui amândoi)	Amândorura	Vezi definiţia. Cum spunem tuturor, nu totorur, la fel spunem şi amândurora.
De asemenea	Deasemenea	Deasemenea nu există în DEX.
Merită să aştepţi	Se merită să aştepţi	Verbul a merita nu este reflexiv.
Ce-i cu cărţile astea pe masă?	Ce-s cu cărţile astea pe masă?	Folosirea verbului a fi la plural nu are sens şi nu are legătură cu faptul că vorbim despre mai multe cărţi. Un exemplu şi mai evident este Ce este cu voi aici?, nu Ce sunteţi cu voi aici?
Serviciu	Servici	Servici nu există în DEX.
Mi-ar plăcea	Mi-ar place	Infinitivul verbului este a plăcea (vezi definiţia), iar condiţional-optativul se formează cu verbul auxiliar a avea (în acest caz, ar) şi cu infinitivul.
Cartea de pe noptieră Cartea după noptieră	-	DEX menţionează de pe ca sens impropriu al lui după (sensul 5). Totuşi, denaturarea sensului este foarte mare şi consider că folosirea lui după este foarte neliterară.
Cartea pe care am citit-o Omul pe care l-am întrebat Cartea care mi-a plăcut Omul care mi-a răspuns	Cartea care am citit-o Omul care l-am întrebat	În toate cazurile avem de-a face cu propoziţii subordonate: „pe care am citit-o“, „pe care l-am întrebat“ etc. În primele două, „pe care“ este complement direct, arătând asupra cui se efectuează acţiunea: Pe cine am citit? Pe ea, pe carte. Pe cine am întrebat? Pe el, pe om. Complementul direct este în cazul acuzativ, de aceea este nevoie şi de prepoziţia pe. În ultimele două cazuri, „care“ este subiect, arătând cine face acţiunea: Cine a plăcut? Cartea. Cine a răspuns? Omul. Subiectul este în cazul nominativ, de aceea nu este nevoie de prepoziţia pe. Cartea care am citit-o este o contaminare între cele două construcţii şi este incorectă.
Optsprezece	Oricum altcumva	DEX (vezi definiţia) nu indică nici o altă variantă acceptată.
Optulea	Oricum altcumva	DEX (vezi definiţia) nu indică nici o altă variantă acceptată.
Mă doare apendicele. Mă dor amigdalele.	Mă doare apendicita. Mă doare amigdalita.	Apendicita şi amigdalita sunt boli. Ele nu sunt părţi ale corpului, deci nu au cum să doară. Mă doare amigdalita este la fel de incorect ca şi mă doare durerea de cap.
Un copil Doi copii Copiii se joacă Un cobai Doi cobai Cobaii sunt rozătoare	Copii se joacă Cobaiii sunt rozătoare	În cele mai multe cazuri, forma de plural articulat a substantivelor masculine se formează prin adăugarea literei i la forma nearticulată. Substantivele care au doi i la plural (copii, ulii, vizitii) capătă trei i în forma articulată (copiii, uliii, vizitiii), iar substantivele care au un singur i la plural (oameni, cobai) capătă doi i în forma articulată (oamenii, cobaii).
Majoritatea salariaţilor este mulţumită…	Majoritatea salariaţilor sunt mulţumiţi…	Este pur şi simplu vorba despre acordul subiectului cu predicatul. Majoritate este la singular, deci şi verbul a fi trebuie pus la singular. Ce-i drept, majoritate este un substantiv colectiv, cu sens de plural, dar forma gramaticală este în continuare cea de singular. Un exemplu şi mai elocvent este tineretul merge la mare (nu tineretul merg la mare). Observaţie: În conformitate cu noua ediţie a Gramaticii Academiei, în anumite cazuri acordul prin înţeles este admis; în cazul acesta ambele variante sunt acceptate.
Cel mai bine plătită doctoriţă	Cea mai bine plătită doctoriţă	Formarea superlativului cu expresia cel mai se referă, în acest caz, la adverbul bine, nu la adjectivul plătită. Doctoriţa nu este cea mai plătită, ci cea plătită cel mai bine. Şi, întrucât adverbele nu au gen, număr sau caz, superlativul se formează implicit cu cel pus la masculin.
Până număr până la trei să plecaţi de-aici!	Până număr la trei să plecaţi de-aici!	Numărăm (de la unu) până la trei. Probabil prezenţa primului până creează confuzie, dar este necesar şi cel de-al doilea.
Dă-te la o parte. Daţi-vă jos.	De-te la o parte Dădeţi-vă jos.	Fără comentarii.
Nu face asta.	Nu fă asta.	Imperativul negativ se formează cu infinitivul verbului: nu mânca, nu vorbi, nu pleca. Deci, nu face.
Chiuvetă	Ghiuvetă	Vezi definiţia.
A avansa	A avansa înainte	A avansa implică noţiunea de înaintare.
De ce râzi?	De ce te râzi?	A râde este verb intranzitiv, nu reflexiv.
Îmi place cineva	Îmi place de cineva	Cineva este subiect gramatical, deci trebuie pus în cazul nominativ, fără prepoziţia de.
Orar, pl. orare	Orar, pl. orarii	Vezi definiţia.
Drajeu, pl. drajeuri	Drajeu, pl. drajee	Vezi definiţia.
Preţ mare	Preţ scump	Un produs este scump atunci când preţul său este mare. Preţ scump este o struţo-cămilă.
sandviş / sandvici / sanviş	Oricum altcumva	DEX (vezi definiţia) indică sandviş ca formă corectă, iar celelalte două ca variante acceptate.
Nes (prescurtare de la nescafe)	Ness	Vezi definiţia.
Lubrifiant	Lubrefiant	Vezi definiţia.
Preşedinţie	Preşedenţie	Vezi definiţia. România are preşedinte, nu „preşedente“!
Anticameră	Antecameră	Vezi definiţia. O ediţie veche a Dicţionarului de neologisme acceptă totuşi şi antecameră ca variantă.
Cotidian (ziar), pl. cotidiene	Cotidian, pl. cotidiane	Vezi definiţia.
Eu continuu	Eu continui	Vezi definiţia Observaţie: DOOM2 normează a doua variantă ca fiind corectă.
Genuflexiune	Genoflexiune	Vezi definiţia.
Remarcă, pl. remarce	Remarcă, pl. remarci	Vezi definiţia.
Să aibă parte	Să aibe parte	Vezi definiţia (mai ales cea din Dicţionarul ortografic).
Abia	Abea	Vezi definiţia.
El/ea se aşază	El/ea se aşează	Vezi definiţia.
Clasa întâi	Clasa întâia Clasa a-ntâia	Vezi definiţia.
Colonel, pl. colonei	Colonel, pl. coloneli	Vezi definiţia.
Sticlă de un litru	Sticlă de un kilogram	Volumul se măsoară în litri. Dacă umplem o sticlă de un litru cu mercur, ea va cântări peste 13 kilograme, iar dacă o umplem cu ulei de floarea soarelui, ea va cântări numai 920 de grame! Deci „sticlă de un kilogram“ nu are sens.
Greşeală	Greşală	La fel ca şi repezeală, umezeală (nu repezală, umezală).
Până la adânci bătrâneţi	Până la adânci bătrâneţe	Adânci este la plural, deci şi bătrâneţi trebuie pus la plural.
Ora unu Ora două Ora douăsprezece Ora douăzeci şi unu Ora douăzeci şi două	Ora una Ora doi Ora doisprezece Ora douăzeci şi una Ora douăzeci şi doi	Este greşit argumentul că aici s-ar face acordul cu oră. Se foloseşte pur şi simplu din motive de tradiţie: pe vremuri se folosea ceas/ceasuri nu oră. Între timp ceas s-a schimbat cu oră, însă structura s-a păstrat.
Am luat un pix de la ei şi li l-am dat înapoi	Am luat un pix de la ei şi i l-am dat înapoi	Deoarece am dat pixul înapoi mai multor persoane, corect este …li l-am dat…
Obstetrică	Obstretică	Vezi definiţia.
Nu există aşa ceva	Nu se există aşa ceva	Folosirea unei forme reflexive *a se exista este incorectă.
Linişte! Să se audă musca!	Linişte! Să nu se audă musca!	Daca musca nu se aude, probabil e gălăgie.
Cu surle şi tobe	Cu surle şi trâmbiţe	Surla şi trâmbiţa sunt amândouă instrumente de suflat. O paradă militară are şi instrumente de suflat şi de percuţie.
Datorită publicului şi încurajărilor acestuia…	Datorită publicului şi a încurajărilor acestuia…	După datorită se foloseşte dativul. Articolul posesiv a (al, ai, ale) este specific genitivului, deci nu are ce căuta aici.
Branul este deja consacrat ca loc de vacanţă.	Branul este deja consacrat ca locaţie de vacanţă	locaţie înseamnă „chirie“, nu este un cuvînt mai pompos pentru loc – vezi definiţia
Calmar	Calamar	Vezi definiţia.
… la toate nivelurile …	… la toate nivelele …	Vezi definiţia. Folosim pluralul nivele numai pentru nivelul ca instrument (sensul 2 din DEX ‘98).
Multe din marile descoperiri au fost făcute fortuit.	Era crispat şi zâmbea fortuit.	Fortuit înseamnă „neprevăzut, inopinat, întâmplător“, nu „forţat“.
celălalt	celălant	Vezi definiţia.
cartea anului acestuia	cartea anului acesta	Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul determinat.
El se înşală.	El se înşeală.	Vezi definiţia.
Eu crăp de râs. Tu crăpi de râs.	Eu crap de râs. Tu crapi de râs.	Vezi definiţia.
Cînd am venit la tine, tu plecaseşi deja.	Cînd am venit la tine, tu plecasei deja.	Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect, persoana a II-a, singular se construieşte cu terminaţia -seşi, nu -sei: plecaseşi, plăcuseşi, merseseşi, coborîseşi, iubiseşi.
Ne-am văzut doar o dată în ultimul an. A fost odată ca niciodată… (cândva) Odată cu Ana, a venit şi Barbu. (concomitent) Era vesel şi odată s-a întristat. (deodată)	Ne-am văzut doar odată în ultimul an. A fost o dată ca niciodată… O dată cu Ana, a venit şi Barbu. Era vesel şi o dată s-a întristat.	O dată se scrie despărţit numai când indică enumerarea (o dată, de două ori). Când are unul din sensurile „cândva“, „concomitent“, „deodată“, se scrie legat, fiind adverb. Vezi definiţia.
Să cereţi voie înainte să plecaţi. Nu trageţi! Cere-ţi drepturile tale. Trage-ţi pătura pe tine.	Să cere-ţi voie înainte să plecaţi. Nu trage-ţi! Cereţi drepturile tale. Trageţi pătura pe tine.	Ţi se desparte prin cratimă atunci când are rol de pronume, fiind forma prescurtată a lui îţi: cere-ţi (tu, ţie, drepturile tale), trage-ţi (tu, ţie, pătura pe tine). Când indică desinenţa de plural, persoana a II-a a verbelor, ţi se scrie desigur lipit de verb: voi cereţi, voi trageţi.
Aş veni şi eu cu voi. Cât am putut dormi!	Aş venii şi eu cu voi. Cât am putut dormii!	Infinitivul verbului nu are nevoie de un i în plus. În primul caz, verbul este la modul condiţional-optativ, care se construieşte întotdeauna cu forma de infinitiv a verbului. În al doilea caz, verbul este chiar la infinitiv.
A fost învestit în funcţia de …	A fost investit în funcţia de …	investit înseamnă folosit într-o afacere, plasat (se referă la capital).
Cîine surd la vînătoare.	Cîine sur la vînătoare.	Expresia are sensul: „pe nepregătite“, iar culoarea (sur) nu are nici un efect asupra performanţelor cîinelui la vînătoare…
A da sfară/şfară în ţară	A da sfoară în ţară	Vezi definiţia.

Copyright (C) 2004-2008 DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note.

Ce spune scrisul despre tine

De foarte multe ori ai auzit fie: “Ai un scris de om hotarat”, fie: “ai un scris nervos” etc. Aceste aprecieri se refera la forma pe care o prezinta desenul literelor, la a scrie apasat sau mai putin apasat, la a “decora” literele cu tot felul de liniute si bucle, la a scrie mare sau mic, dar si la alte diferite caracteristici.

Scrisul in sine sugereaza ceea ce poate face fiecare individ cu potentialul sau genetic si dobandit, cum este din punct de vedere structural si caracterial-atitudinal sau cum a devenit in timp, sub influenta educatiei si/sau autoeducatiei.

Actul scrierii reprezinta un act complex, in care sunt antrenati muschi, nervi, o activitate complexa de coordonare, precum si multiple fenomene de feed-back. Prin scris se “proiecteaza”, la prima vedere, cel putin trei dimensiuni controlabile psihic, cum ar fi:

* gradul de dezvoltare al deprinderii de a scrie – deprindere ce reprezinta o dovada a gradului de instruire si cultura;
* expresia temperamentului fiecaruia, determinata de tipul de activitate nervoasa superioara, evidentita in ritm, amplitudine si forta scrierii;
* stilul personal de mobilizare la scris, prin forma scrisului, care poate fi ordonata sau dezordonata, ingrijita sau neingrijita si studiata sau neglijenta.

O dimensiune distincta se refera la caracteristicile gramaticale, de ortografie si frazare, scrisul punand in evidenta aspecte ale nivelului cultural specific persoanei si unele caracteristici intelectuale.

Astfel, se poate spune ca scrisul poate pune in evidenta o serie de caracteristici psiho-individuale, ceea ce a determinat aparitia grafologiei (studiul scrisului) ca stiinta, unul din intemeietorii ei fiind considerat si Aristotel.

Aspectele cele mai importante ale scrisului, semnificative, prin intermediul carora se poate defini un anumit fel de a fi al unei persoane sunt:

1. Forma scrisului

Din punct de vedere psihologic, forma scrisului “proiecteaza” caracteristici ale deprinderilor, memoriei, dar si aspiratii, ideal, gust, originalitate (scrisul ascutit, cu rotunjimi, cu suplimente ornamentale, cu simplificari etc.).

De exemplu, scrisul clar, fara complicatii si inflorituri, care se mentine in cadrul regulilor caligrafice, pune in evidenta un caracter mai putin original, conformist, liniste interioara, sinceritate, simplitate si claritate in gandirea persoanei. Dimpotriva, daca este complicat, cu trasaturi in plus si cu inflorituri, dificil de descifrat, reprezinta cochetarie, lipsa de franchete si spontaneitate, agitatie interioara fara motiv (anxietate), precipitare si confuzie.

2. Dimensiunea scrisului

Dezvaluie aspecte ale afirmarii de sine. Aceasta este concretizat mai ales in amplitudinea scrisului care dimensionzaza individualitatea. Dimensiunea pune in evidenta si expansivitatea persoanei.

Scrisul mare, supradimensionat (in jurul a 2 cm), daca nu este scrisul unei persoane cu deficit vizual, reprezinta vitalitate, orgoliu, spirit euforic si entuziasm. Scrisul ce se subdimensioneaza treptat, ramanand ferm, pune in evidenta finete de spirit, simt critic si introspectie.

3. Continuitatea

Se refera la legaturile si spatiile din cadrul scrisului si evidentiaza coeziunea in actiuni, deprinderi, sentimente, mod de a reactiona etc. Continuitatea se exprima si ca ordine si dezvoltare a calitatii de adaptare, simt de organizare, simt metodic si logica. Caracteristicile implicate in continuitate pun in evidenta si caracteristici ale activitatii nervoase superioare (aspecte ale excitabilitatii si ale inhibitiei sistemului nervos superior).

De exemplu, scrisul egal, normal, indica sanatate, echilibru, activitate cu o doza de rutina. Scrisul cu litere marcate cu spatii intre ele in corpul cuvintelor exprima satisfactie, placere de a trai, gust pentru confort, insa marcheaza disfunctionalitati de diferite feluri in contactele sociale (conflicte mocnite, inhibitii sociale, disconfort social).
4. Directia si inclinatia scrisului

Ofera indicii cu privirea la starea de spirit, fluctuatiile dispozitiilor, stilul de antrenare in activitate, aspecte ale afectivitatii si ale fluctuatiilor ei, caracteristicile structurale ale aspiratiilor.

Inclinatia spre dreapta a scrisului reprezinta o placere pentru anturaj, pentru sentimentalism. Scrisul orientat spre stanga pune in evidenta efortul asupra propriei persoane de a se autocenzura, dar si dificultati de adaptare, conflicte afective recente si/sau mai vechi. Daca scrisul este foarte inclinat, reprezinta predispozitie la pasiuni de orice fel.

5. Viteza (ritmul)

Este o caracteristica importanta a scrisului si pune in evidenta rapiditatea reactiilor interioare si exterioare, cadenta si ritmul acestora. Cele din urma constituie indicatori importanti pentru determinarea vitalitatii, a vigorii si exprima caracteristici temperamentale.

Viteza mare indica vitalitate, activitate, zel, mobilitate, uneori excitatie fizica si psihica. Scrierea lenta (daca nu este din cauza lipsei instructiei) denota oboseala, depresie, ganduri negre si predispozitie spre lipsa de dinamism.

6. Presiunea (apasarea scrisului)

Exprima intensitatea de exprimare a individualitatii, originalitatea, vitalitatea. Impreuna cu ritmul, reflecta aspecte semnificative ale laturii reactiv-dinamice (de temperament) a persoanei.

Scrierea neapasata, fara presiune, cu putine fluctuatii reprezinta lipsa de vointa, inactivitate. Apasarile puternice, care se vad si pe cealalta parte a hartiei, exprima forta, vitalitate, energie, nevoie de a combate, spirit opozabil, forta de caracter. Inegalitatea presiunii confirma alternanta dintre elan si inhibitie, schimbari de dispozitie, mai putina siguranta de sine, in timp ce aptitudinle cer afirmarea cu forta; un amor propriu usor exacerbat, de unde o atitudine usor manierata, usor artificiala.

7. Alte caracteristici

Linia armonioasa a scrisului denota onestitate, scrupule, simtul responsabilitatii, idealism si incredere in sine.

De mentionat este faptul ca parametrii de mai sus evidentiaza aspecte diferentiate atunci cand sunt in exces sau in deficit. Ei pot marca in anumite cazuri, de asemenea, stari maladive, carentiale sau psihopatologice.

Exista inca limite ale cunoasterii prin scris. Nu se poate determina de pilda sexul, varsta. Oricum, se considera ca exista trei varste de scris: una fiziologica, una de maturitate a scriptorului si una de maturitate a deprinderii de a scrie.

Sper ca ti-am starnit interesul pentru caracteristicile proiectiei personalitatii prin scris si ti-am trasat cateva linii care sa te indrume in acest sens. Astfel vei putea sa-ti caracterizezi dupa scris persoanele apropiate, de acasa, de la serviciu si, nu in ultimul rand, propria personalitate.

de Carmen Ionescu, psiholog principal, Eva.ro

O veste proasta si una si mai proasta..

Un individ merge la cabinetul doctorului. Intra el si doctorul il primeste cu caldura. Ajunsi amandoi in cabinet, doctorul ii spuse:

- Oh, domnule Ionescu! Avem rezultatele testului. Din pacate am o veste proasta si una foarte proasta. Pe care ati vrea sa v-o dau mai intai?

Ingandurat. pacinetul ii raspunse:

- Pai, pe cea proasta!

- Vestea proasta este ca mai aveti 24 de ore trait…

- 24 de ore? Domnule dar aceasta este o veste oribila! spuse pacientul uluit. Ce ar putea fi mai rau decat aceasta veste?

- Pai, stiti, eu de ieri am incercat sa va sun sa va dau vestea..

Planeta Marte

Incepand cu luna August, noptile, planeta Marte va fi cel mai luminos punct pe cer. Chiar si cu ochiul liber, Marte se va vedea cat o luna plina in aceasta perioada. Pe 27 August, planeta Marte se va afla la 34.65milioane de mile de Pamant si va fi ziua in care Marte se va vedea cel mai bine. In noaptea de 27 August, la ora 00:30 urmariti cerul. Pe cer se va vedea ca si cum Terra are doua luni. Urmatoarea data cand planeta Marte va trece atat de aproape de Terra va fi in anul 2287.

De la nRg|A